Black Sabbath e o trupa de British heavy metal, care s-a format in a 2a parte a anilor 1960 initial sub numele de Polka Tulk Blues Band (iar mai apoi "Polka Tulk"), si mai tarziu numele - Earth. La inceput o trupa de blues rock, Earth a pornit pe o directie mai intunecata atunci cand Geezer Butler, un fan al nuvelelor ce abordau tema magiei negre, scrise Dennis Wheatley, a scrus un cantec cu o tema oculta, intitulat "Black Sabbath" (se pare ca titilul piesei a fost inspirat de un film din 1963, al lui Boris Karloff). Trupa si-a schimbat numele in Black Sabbath atunci cand au fost confundati cu o alta trupa locala care purta ca si ei, numele Earth. Sub noul nume Black Sabbath a adoptat teme lirice mai intunecate si un stil mai putin rapid, devenind una dintre primele si cele mai caracteristice formatii pentru curentul heavy metal. Ideea de a aborda teme tot mai intunecate i-a venit lui Ozzy, dupa ce a vazut impreuna cu ceilalti trei un film de groaza. Imediat el i-a zis lui Geezer Butler, "Daca oamenii platesc sa vada un film de groaza, de ce nu ar plati sa asculte si o astfel de muzica?" Trupa a inceput sa compuna dinadins versuri intunecate, riff-uri amenintatoare in incercarea de a deveni replica, pe plan muzical a filmelor horror. Oricum mare parte din materialul formatiei continea chitara acustica, pian, orchestre simfonice, clape. Dupa primele 3 albume, grupul a devenit tot mai mult adept al experimentalului si al progressive-ului , lasand mult in urma radacinile lor dark metal.
Formatia s-a bucurat de succes datorita pieselor si riff-urilor memorabile incepand chiar cu primul album din 1970, intitulat Black Sabbath . Combinatia dintre talentul sectiunii ritmice si prestatia teatrala a lui Ozzy Osbourne a ajutat trupa sa se faca tot mai cunoscuta. Albumul care a urmat, tot in 1970, intitulat Paranoid a fost un succes formidabil atragand tot mai multa atentie asupra trupei atat din partea publicului britanic, cat si american.
Continutul pieselor ( atat original cat si preluari ) ambelor albume reflecta interesul trupei pentru ocult si magie neagra. Acesta a fost un pas crucial in stabilirea caracteristicilor (darkness, heavyness) versurilor din heavy metal-ul de mai tarziu, Black Sabbath fiind primul grup care se aventura pe taramul continutului liric de aceasta maniera.
Led Zeppelin, The Doors si altii poate au facut referire la magie si ocult, The Rolling Stones flirtand cu versuri cu continut satanic, dar putini contemporani ai acelor vremuri au egalat abordarea directa a Black Sabbath (ex"My name is Lucifer/Please take my hand" ). Butler scria mare parte din versuri. O alta inovatie a trupei a fost practic un accident. Varfurile degetelor lui Iommi au fost taiate intr-un accident
in timp ce lucra intr-o fabrica, pe vremea inceputurilor trupei. Initial, el si a confectionat niste proteze dar degetele afectate erau mult prea sensibile, Iommi venind cu ideea de a-si acorda chitara sa Gibson intr-un mod diferit(tonalitati mai joase). Tensiunea scazuta a corzilor chitarei sale, i-a permis sa cante, degetele sale avand mai putin de suferit. Butler si-a acordat si el chitara bass dupa tonalitatile folosite de Iommi, pentru a-l putea acompania mai usor. Rezultatul a dat impresia unui sound mai apasator si mai substantial, Black Sabbath fiind, poate, primul grup care si-
a acordat astfel chitarele. Aceasta metoda este acum comuna, poate chiar standard pentru trupele metal.
Black Sabbath lanseaza un alt album foarte bun in anul 1971, intitulat Master Of Reality, acesta fiind primul album al lor care contine o parte semnificativa de materail acustic (piesa "Solitude" continand un solo de flaut al lui Iommi). Acest album a fost o schimbare cruciala in stilul Sabbath, ei fiind cunoscuti pana acum pentru riff-urile simple si intunecate din albumele precedente. Pe vremea cand au lansat urmatorul album, in 1972, cu titlul Black Sabbath, Vol
4, trupa era considerata ca apartinand stilului progressive. Acest album a fost considerat cel mai matur al trupei pana la acea data, devenind una dintre cele mai populare formatii si concertele Sabbath prezentand o atractie tot mai mare pentru public. Pentru urmatorul album, Sabbath Bloody Sabbath - 1973, formatia a lucrat cu celebru Rick Wakeman (clape) de la trupa YES. Albumul prezinta o diversificare a soundului trupei de pana acum, continand piese progressive. In 1974, incep sa apara
greutatile, membrii trupei confruntandu-se cu dependenta de droguri, dar si cu probleme manageriale(grupul avand ca manager pe viitorul socru al lui Ozzy, Don Arden), la care s-a adaugat si schimbarea trupei la o alta casa de discuri. Toate acestea au intarziat lansarea unui album Black Sabbath.. In ciuda greutatilor , Sabotage a fost lansat in 1975 continuand sirul succeselor de pana acum. Totusi, problemele cu droguri, experimentarea continua ca stil muzical, schimbarile survenite pe scena muzicii rock, dar si problemele interne, au afectat stabilitatea din cadrul formatiei. In 1976, este lansat Technical Ecstasy, care s-a dovedit a fi un esec comercial. Sunetul albumului este
marcat de orchestre simfonice, sintetizatoare, bateristul Bill Ward cantand chiar un cantec pop, ce aducea aminte ascultatorilor de trupa Beatles. Unii au apreciat acest album ca fiind cel mai ambitios album Black Sabbath, insa fanii formulei clasice Sabbath au fost dezamagiti.
Dupa turneul din 1977, Ozzy Osbourne a incetat sa mai apara la repetitii. Ceilalti membri au inregistrat chiar cu Dave Walker, fost solist al trupei Fleetwood Mac, dar
Ozzy a continuat cu Sabbath, lansand foarte controversaul "Never Say Die!" in 1978, fiind considerat ca fiind unul dintre cele mai experimentale albume ale trupei; vanzarile au fost destul de scazute.
Datorita conflictelor interne si afisarii unei lipse de interes, lui Osbourne i se cere sa plece din Black Sabbath in anul 1979. El isi pune la punct o cariera solo in 1980, in care noua sa muzica si notorietatea sa socanta s-a dovedit in cele din urma a fi un nume de marca pt Ozzy Osbourne. Locul sau in Black Sabbath este luat de fostul vocalist al trupei Rainbow - Ronnie James Dio. Urmatorul album Black Sabbath, intitulat Heaven and Hell, a fost o reusita, si a marcat cel mai mare succes al trupei de la Sabotage, 1975. In turneul care a urmat, Ronnie James Dio a
popularizat gestul facut cu mana, gest care a devenit de atunci un simbol pentru muzica heavy metal. In acelasi timp albumul consemneaza includerea in trupa a lui Geoff Nicholls (clape), care insa, nu prea a fost considerat membru oficial, ba mai mult a fost silit sa cante in concerte din culise, cu scopul de a pastra estetica trupei ca fiind un cvartet. In cele din urma, el a devenit co-autor al compozitiilor trupei.
In timpul turneului, bateristul Bill Ward paraseste trupa din motive personale (murisera ambii parinti ai acestuia intr-un interval scurt de timp, la care s-a adaugat si problema sa cu alcoolul).Este inlocuit de Vinnie Appice pentru a continua turneul si mai tarziu pentru a inregistra urmatorul album, intitulat Mob Rules.
Lansarea ilegala a unui bootleg al concertului din 1980 Live at Last (inregistrat in Martie 1973) a atras atentia trupei asupra posibilitatii inregistrarii unui album live, care a purtat numele Live Evil. Apar din nou probleme in interiorul trupei, care au cauzat in cele din urma parasirea trupei de catre Ronnie J Dio si Appice, acestia ulterior formand trupa DIO. Bill Ward se intoarce in Sabbath, si odata cu el, Ian Gillan, solistul de la Deep Purple se alatura celor de la Black Sabbath . In aceasta formul, trupa inregistreaza Born Again, dar din nou, Bill Ward iese din trupa in timpul turneului ce a urmat, de data aceasta fiind inlocuit de Bev Bevan de la Electric Light Orchestra.
Desi albumul, surprinzator a ajuns unul dintre cele mai succes ale trupei (locul #4 in topurile UK), lucrurile n-au ramas asa, Ian Gillan plecand pentru a se reuni cu Deep Purple. Bateristul Bill Ward revine inca o data in componenta, iar ca solist este angajat David Donato in 1984; acesta insa este imediat concediat ca urmare a unui interviu acordat revistei "Kerrang!".
Urmatorii ani s-au dovedit tot mai confuzi pentru trupa, care acum este marcata de modificarile frecvente de componenta, dar si de conul de umbra sub care este pusa de succesul muzical al carierei solo al lui Ozzy Osbourne. In aceeasi perioada membrul fondator - Geezer Butler paraseste Sabbath pentru a-si forma propria trupa, the Geezer Butler Band, care insa nu a reusit sa lanseze nici un album.
Componenta initiala Black Sabbath se reuneste pentru a participa la concertul de binefacere din 1985 - Live Aid, ei cantand doar 3 piese. Dupa acest eveniment, chitaristul, Tony Iommi se hotaraste sa inregistreze un album solo, pentru care ii coopteaza pe Geoff Nicholls (clape) (care in cele din urma primise statutul de membru oficial al Black Sabbath) si pe vocalistul Glenn Hughes, ex-Deep Purple si ex-Trapeze.
Tony Iommi a mai avut parte de sprijinul vocii feminine - Lita Ford, si al basistului trupei acesteia (Dave "The Beast" Spitz), precum si al bateristului Eric Singer, (ulterior la KISS si Alice Cooper). Este lansat albumul Seventh Star, dar datorita presiunilor casei de discuri a fost lansat ca album Black Sabbath featuring Tony Iommi. In aceeasi perioada, Tony Iommi isi procura drepturile legale asupra numelui Black Sabbath.
In urma unei incaierari din timpul turneului Seventh Star din 1986, Glenn Hughes este silit, ca urmare a unei rani la gat, sa lase locul pentru restul turneului, unui alt vocalist - Ray Gillen . Moralul trupei era destul de ridicat in acea perioada. Apoi Dave Spitz a fost inlocui de bassistul Bob Daisley (cunoscut pt colaborarea sa cu Ozzy Osbourne) si pt a inregistra urmatorul album, The Eternal Idol, insa acesta paraseste trupa imediat
dupa inregistrari. Black Sabbath se confrunta apoi cu probleme catastrofice de management si datorii financiare, in urma carora Eric Singer si Ray Gillen parasesc si ei trupa, ulterior ei formand formatia Badlands. Este cooptat solistul Tony Martin, si din noua Bev Bevan pentru a re-inregistra albumul Eternal Idol, albumul fiind lansat in cele din urma in noiembrie, 1987.
A urmat un scurt turneu de promovare a albumului, pentru care Dave Spitz a fost reangajat ca bassist. La scurt timp Bev Bevan paraseste trupa din motive politice, iar mai tarziu Jo Burt il inlocuieste Spitz pt finalizarea turneului. Nota de stabilitate a fost marcata in 1988 de ramanerea in trupa a lui tony
Martin si Geoff Nichols, dar si de participarea bateristului legendar - Cozy Powell, care avusese parte de succese cu propria trupa, dar si cu Rainbow, Whitesnake si ELP. La acea vreme Geezer Butler s-a gandit asupra revenirii sale in Black Sabbath, insa, in cele din urma a ajuns sa cante in trupa lui Ozzy. In 1989 Sabbath lanseaza albumul Headless Cross, cu participarea la bass a lui Laurence Cottle.
Albumul a fost laudat de critici, primind recenzii pozitive; de asemenea a avut parte si de un videoclip ce a fost foarte difuzat pe MTV. A urmat turneul de promovare al albumului, si mai tarziu intr-o noua formula ( este angajat Neil Murray -
basist, ex-Whitesnake) inregistreaza si lanseaza albumul Tyr, in anul 1990. Perioada 90 - 91, a fost marcata de turneele Black Sabbath, pe masura ce incasarile pt mult laudatul album Tyr au continuat sa creasca. Dupa aceasta perioada, au avut loc reuniunile.
Tony Iommi face curat in componenta, pregatind reuniunea formulei din 1980 a formatiei. In Black Sabbath revine atat Geezer Butler, cat Ronnie James Dio cu Vinnie Appice, inregistrand impreuna albumul Dehumanizer, in anul 1982. Albumul s-a bucurat de un turneu in forta, in prezenta unei audiente din ce in ce mai mare. In aceeasi perioada, Ozzy isi anunta retragerea din activitatea LIVE, si propune ca Sabbath sa fie trupa de deschidere pt
ultimele sale concerte, aceste urmand sa se incheie printr-o reuniune a formulei initiale a trupei Sabbath. Dio a refuzat sa participe, mentionand ca deciziile s-au luat fara ca el sa fie consultat, dar si faptul ca Black Sabbath nu ar trebui sa fie trupa de
deschidere a unui concert. In locul lui, este adus Rob Halford, Judas Priest, ca un inlocuitor pe ultima suta de metri, dar doar pt aceste concerte.Imediat dupa acele concerte, nu numai ca Ozzy s-a razgandit asupra deciziei sale de a se retrage din activitatea LIVE, dar a anuntat ca formula Black Sabbath de la inceputurile trupei va inregistra un nou album, urmat de un turneu. Contractele erau pregatite, insa toate planurile au picat atunci cand Ozzy s-a razgandit in ultima clipa
Cum reuniunea era incheiata, Tony Martin si Geoof Nichols se intorc in trupa, si odata cu ei bateristul Bobbi Rondinelli de la Rainbow. In 1994, Black Sabbath inregistreaza Cross Purposes, acesta fiind primul album dupa 1983, cu basistul Geezer Butler.
A urmat apoi Cross Purposes Live, CD si inregistrari video din turneu, in timpul caruia, suprinzator, Bill Ward, bateristul - membru fondator al trupei, revine in line-up ca urmare a plecarii lui Rondinelli, insa lucrurile n-au ramas asa, trupa suferind iarasi modificari de componenta. In urma acestor schimbari a fost lansat totusi un album: Forbidden. In '96 Castle Records reediteaza si pune in vanzare toate albumele Black Sabbath de pana la Eternal Idol ('87) si o compilatie intitulata The Sabbath Stones, ce acoperea perioada 88-95.
Inca de la inceput, Black Sabbath nu a fost o trupa prea placuta de critici, iar alte trupe rock aveau ca influenta principala pe Led Zeppelin, insa incepand cu anii '90, tot mai multe trupe heavy metal, dar si alternativ afirmau ca au avut parte de influenta majora din partea celor de la Black
Sabbath. In 1994, Black Sabbath are part de un tribut adus de trupe noi, care au ajuns astfel sa aduca muzica celor de la Sabbath in atentia noilor generatii de ascultatori de muzica rock. In aceasta perioada este anticipata o noua reuniune. In 1997, Ozzy Osbourne lanseaza festivalul de metal - Ozzfest. Mult asteptata reuniune
s-a produs in decembrie 1997, in urma revenirii si a lui Bill Ward pentru a completa formula de aur a trupei Black Sabbath.
In componenta originala, trupa inregistreaza dublul-album live REUNION. Datorita problemelor de sanatate, Bill Ward este inlocuit temporar pentru turneul din vara anului 1998 de catre Vinnie Appice. La scurt timp, Ward revine in trupa, aceasta formula mentinandu-se pana astazi. Albumul Reunion este lansat pe piata in cele din urma in toamna anului 1998, incluzand si 2 piese noi. Pentru promovarea albumului, cei patru au organizat sedinte de autografe in magazinele de specialitate.
Dupa lansarea Reunion, formatia a mai scos pe piata o compilatie dublu-cd si un box set ce contine 8 CD-uri. Sabbath a mai concertat o perioada, dupa care, in 2001,
a inceput sa lucreze la un nou album impreuna cu legendarul producator, Rick Rubin, dar contractul lui Ozzy cu privire la serialul The Osbournes a intarziat si poate chiar a oprit orice progres pentru acest nou album. Trupa si-a luat concediu aproximativ 3 ani de pe scena LIVE, dar a revenit in 2004, fiind cap de afis pt Ozzfest, sarbatorindu-si in cadrul acestui festival cei 25 de ani de existenta.
